COMUNICAREA PROFESIONALA
Definitia comunicarii, stabilirea emitatorului,
receptorului si a caii de transmisie.
Lumea exterioara, natura in varietatea ei, ca si nenumarati indivizi, semeni ai nostri, si uneori noi insine, cu totii emitem semnale, in afara sau spre propria noastra persoana. Ni se intampla, apoi, sa adunam, sa primim sau sa captam aceste semnale, pentru a le da, gratie raportarii lor la experiente sau constructii anterioare, valoare de semne: devenim prin urmare, receptori ai unor informatii pe care le-am interceptat din intamplare, chiar daca nu ne erau direct destinate.
Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si este esentiala pentru a putea munci si trai.
Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de informatii de la un emitent (expeditor) la un primitor (destinatar), in conditiile realizarii acelorasi semnificatii a continutului mesajului la cei doi subiecti.
Comunicarea poate avea loc in multe forme si include: gesturi, expresii faciale, semne, voce (tonuri, inflexiuni), in completarea comunicarii scrise si vorbite.
Comunicarea verbala si nonverbala
Comunicarea verbala
Comunicarea verbala reprezinta modalitatea cel mai des intalnita de comunicare. Comunicarea nonverbala o insoteste pe cea verbala, definindu-se in relatia cu aceasta intr-un mod aparte, in sensul sprijinului pe care ea il furnizeaza prin elemente de intarire, nuantare si motivare a mesajului (de exemplu acelasi mesaj explicat de un profesor in sala de clasa sau difuzat la radio).
Comunicarea orala are in centrul demersului sau limbajul. Limbajul reprezinta mai mult decat un mijloc de transmisie, el este si un tip aparte de conduita a individului (conduita verbala) ce implica activitati diverse (vorbire, ascultare, retinerea mesajelor sonore).
Pentru Hybels si Weaver (1989), limbajul reprezinta un ritual; este vorba despre un ritual care se petrece atunci cand ne aflam intr-un anumit mediu in care un raspuns conventional este asteptat de la noi. De exemplu, cineva care merge la o nunta va ura ,,casa de piatra’’, iar cineva care merge la o inmormantare va spune ,,Dumnezeu sa-l odihneasca’’, si nu invers. Aceste ritualuri ale limbajului sunt invatate din copilarie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumita cultura si comunitate. De asemenea, sunt invatate obiceiurile de limbaj corecte si incorecte (de exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le foloseste pentru prima data sunt reprimate sever de catre parinti). Ulterior, individul invata sa foloseasca cuvintele in functie de mediul in care se afla (cu parintii, un tip de limbaj, la scoala sau la locul de munca, un alt tip de reguli de folosire a limbajului, iar cu grupul de prieteni, un al treilea tip).
Gandirea si limbajul se dezvolta impreuna. Asa cum modul de a gandi al fiecarei persoane este unic, si modul de a vorbi este unic. Aceasta unicitate a limbajului legata de fiecare persoana in parte poate fi inglobata sub denumirea de stil verbal.
Pentru a imbunatati eficienta comunicarii verbalizate, Hybels si Weaver recomanda focalizarea atentiei asupra urmatoarelor idei:
Comunicarea nonverbala (limbajul trupului) este o forma importanta de comunicare, un limbaj natural, inconstient, care transmite sentimentele si intentiile reale ale unei persoane. Atunci cand oamenii interactioneaza unii cu altii, isi transmit si primesc semnale nonverbale.
Toate comportamentele nonverbale, de la gesturile pe care le facem, postura, cat de repede sau cat de tare vorbim, la contactul vizual, transmit mesaje puternice, iar aceste mesaje nu se opresc atunci cand nu mai vorbim.
Chiar si atunci cand doua persoane sunt tacute, comunica nonverbal. Deseori, ceea ce spunem si ceea ce comunicam prin limbajul trupului sunt doua lucruri total diferite. Atunci cand oamenii se confrunta cu aceste semnale mixte, ascultatorul trebuie sa decida care dintre mesaje este mai important, mesajul verbal sau cel nonverbal.
Lumea exterioara, natura in varietatea ei, ca si nenumarati indivizi, semeni ai nostri, si uneori noi insine, cu totii emitem semnale, in afara sau spre propria noastra persoana. Ni se intampla, apoi, sa adunam, sa primim sau sa captam aceste semnale, pentru a le da, gratie raportarii lor la experiente sau constructii anterioare, valoare de semne: devenim prin urmare, receptori ai unor informatii pe care le-am interceptat din intamplare, chiar daca nu ne erau direct destinate.
Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si este esentiala pentru a putea munci si trai.
Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de informatii de la un emitent (expeditor) la un primitor (destinatar), in conditiile realizarii acelorasi semnificatii a continutului mesajului la cei doi subiecti.
Comunicarea poate avea loc in multe forme si include: gesturi, expresii faciale, semne, voce (tonuri, inflexiuni), in completarea comunicarii scrise si vorbite.
Comunicarea verbala si nonverbala
Comunicarea verbala
Comunicarea verbala reprezinta modalitatea cel mai des intalnita de comunicare. Comunicarea nonverbala o insoteste pe cea verbala, definindu-se in relatia cu aceasta intr-un mod aparte, in sensul sprijinului pe care ea il furnizeaza prin elemente de intarire, nuantare si motivare a mesajului (de exemplu acelasi mesaj explicat de un profesor in sala de clasa sau difuzat la radio).
Comunicarea orala are in centrul demersului sau limbajul. Limbajul reprezinta mai mult decat un mijloc de transmisie, el este si un tip aparte de conduita a individului (conduita verbala) ce implica activitati diverse (vorbire, ascultare, retinerea mesajelor sonore).
Pentru Hybels si Weaver (1989), limbajul reprezinta un ritual; este vorba despre un ritual care se petrece atunci cand ne aflam intr-un anumit mediu in care un raspuns conventional este asteptat de la noi. De exemplu, cineva care merge la o nunta va ura ,,casa de piatra’’, iar cineva care merge la o inmormantare va spune ,,Dumnezeu sa-l odihneasca’’, si nu invers. Aceste ritualuri ale limbajului sunt invatate din copilarie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumita cultura si comunitate. De asemenea, sunt invatate obiceiurile de limbaj corecte si incorecte (de exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le foloseste pentru prima data sunt reprimate sever de catre parinti). Ulterior, individul invata sa foloseasca cuvintele in functie de mediul in care se afla (cu parintii, un tip de limbaj, la scoala sau la locul de munca, un alt tip de reguli de folosire a limbajului, iar cu grupul de prieteni, un al treilea tip).
Gandirea si limbajul se dezvolta impreuna. Asa cum modul de a gandi al fiecarei persoane este unic, si modul de a vorbi este unic. Aceasta unicitate a limbajului legata de fiecare persoana in parte poate fi inglobata sub denumirea de stil verbal.
Pentru a imbunatati eficienta comunicarii verbalizate, Hybels si Weaver recomanda focalizarea atentiei asupra urmatoarelor idei:
- Ce dorim sa comunicam?
Chiar daca raspunsul pare simplu, nu trebuie sa omitem faptul ca, de multe ori,
pornim o comunicare inainte de a fi reflectat indeajuns la totalitatea
ramificatiilor pe care comunicarea noastra le poate avea in percepria
celuilalt;
- Cum dorim sa o facem?
Mai precis, ce limbaj vom folosi, limbaj direct adaptat publicului-tinta;
- Cui ne adresam?
Emitatorul va tine seama de experienta anterioara, directa a publicului cu
astfel de mesaje.
- durabilitatea in raport
cu forma orala a comunicarii
- textul poate fi
vazut/citit de mai multe persoane
- poate fi citit la un
moment potrivit si poate fi recitit.
- faza de pregatire (stabilirea obiectivelor, a
rolului si a audientei)
- faza de redactare (in primul rand, ideile principale sunt dezvoltate urmarind o
serie de indicatori precum: claritate, credibilitate, concizie; in al doilea
rand, sunt folosite cele trei parti ale unei redactari: o introducere care
pregateste cititorul, un cuprins care reprezinta partea fundamentala ce face
posibila atingerea obiectivelor si o incheiere care evidentiaza concluziile).
Comunicarea nonverbala (limbajul trupului) este o forma importanta de comunicare, un limbaj natural, inconstient, care transmite sentimentele si intentiile reale ale unei persoane. Atunci cand oamenii interactioneaza unii cu altii, isi transmit si primesc semnale nonverbale.
Toate comportamentele nonverbale, de la gesturile pe care le facem, postura, cat de repede sau cat de tare vorbim, la contactul vizual, transmit mesaje puternice, iar aceste mesaje nu se opresc atunci cand nu mai vorbim.
Chiar si atunci cand doua persoane sunt tacute, comunica nonverbal. Deseori, ceea ce spunem si ceea ce comunicam prin limbajul trupului sunt doua lucruri total diferite. Atunci cand oamenii se confrunta cu aceste semnale mixte, ascultatorul trebuie sa decida care dintre mesaje este mai important, mesajul verbal sau cel nonverbal.
